Importurile şi exporturile

În ce priveşte activitatea de comerţ exterior aceasta urmează să fie destul de redusă având în vedere izolarea cetăţii Magneziei şi depărtarea ei intenţionată la o distanţă de 15 km de calea comercială tradiţională a Greciei – marea[124].

Această izolare este una voită – legislatorul urmărind să reducă la minimul posibil contactul cetăţii cu exteriorul. Cetatea în cea mai mare parte îşi este autosuficientă şi de aceea putând să-şi permită să limiteze activitatea de comerţ exterior:

„Să nu se importe în nici o circumstanţă tămâie, nici vreuna din mirodeniile acestea străine ce se ard pe altarele zeilor, nici purpură şi nici materii colorate ce nu le produce ţara, nici în fine vreo altă marfă străină trbuitoare oricărei arte; de asemenea să nu se exporte nici un articol ce trebuie să rămână în ţară.”[125]

Această limitare a importurilor doar la mărfurile ce se produc şi în ţară are în vedere politica ei izolaţionistă (menită a o feri de schimbare – care nu-i poate fi decât dăunătoare „având în vedere că ea e o cetate ideală”) şi nu cunoaşte decât o singură excepţie – bunurile de care are nevoie armata (generalii având voie să importe pentru armată toate materialele de care au nevoie şi cred de cuviinţă [126]).

Mai există o prevedere care limitează bunurile de pe piaţă doar la cel catalogate ca fiind trebuincioase statului, prevedere care iarăşi nu era străină de practicile comerciale ale grecilor antici:

„Şi pentru că negoţul cu toate ramurile sale cuprinde o mulţime de ocupaţii de felul acesta… vom opri la noi numai îndeletnicirile cu totul trebuincioase întreţinerii statului.”[127]

Având în vedere aceste limitări a bunurilor care pot fi importate şi exportate în rest statul Magneziei consideră (tot în spiritul vechilor tradiţii greceşti legate de comerţ [128]) că nu e nevoie să se pună nici o taxă pe mărfurile importate sau exportate [129].

Protecţia producătorilor locali faţă de cei străini am văzut că e asigurată prin stabilirea unor preţuri minime şi maxime de vânzare a mărfurilor în piaţă.


[124] Platon, Legile, ed. IRI, Bucureşti, 1999, pag. 258 supra
[125] Platon, Legile, ed. IRI, Bucureşti, 1999, pag. 258 supra
[126] Idem, pag. 258 infra
[127] Idem, pag. 328 infra

[128] „Un importator grec avea să se teamă din partea oraşului nu de tarife puse de acesta împotriva mărfurilor străine pentru a le proteja pe cele locale, ci de legislaţia paternală făcută pentru beneficiul sufletului său… deci comerciantul ştia pe pielea lui că lor [funcţionarilor pieţei] s-ar putea să le treacă mai degrabă prin cap să vadă dacă se ocupă cu lucruri onorabile – acelaşi tratament pe care noi îl rezervăm de exemplu comercianţilor de lichior sau opium.” -
Alfred E. Zimmern, The greek commenwealth - Politics and Economics in Fifth Century Athens, ed. Clarendon Press, Oxford, 1922, pag. 323 supra