Turismul şi călătoriile în străinătate

Călătoria în afara graniţelor statului Magneziei, din motive ce au în vedere păstrarea virtuţii cetăţeanului, se pot face doar cu autorizaţia conducătorilor cetăţii şi numai după vârsta de 40 de ani.

De asemenea e legiferat ca „Să nu călătorească nimeni în numele său ci doar într-un interes public, ca ştafetă, ori ambasador ori pentru studii de moravuri.
Să se delege cetăţeni spre a asista la jertfele şi concursurile ce se ţin la Delfi în onoarea lui Hefaistos, la Olimpia în onoarea lui Zeus, la Nemea şi la Istmos; şi să se trimită cât mai mulţi şi pe cei mai bine făcuţi şi pe cei mai bărbaţi; pe aceea care sunt cât mai în stare să facă să se creadă că statul nostru este vrednic de laudă.”[137]

Grija aceasta pentru cine este lăsat să meargă în străinătate (şi ce vârstă are când o face) are ca scop împiedecarea pervertirii moravurilor cetăţenilor dacă aceştia ar intra în contact cu cetăţi mai puţin ideale.

Legislatorul Magneziei e convins că această cetate e cel mai bine organizată şi de aceea el îi îndeamnă pe cei care au fost plecaţi să-i înveţe pe tinerii cetăţii acest adevăr: că celelalte cetăţi sunt mai prejos ca organizare politică decât cetatea lor [138].
Oricum ar fi şi periculos ca cel întors din străinătate să înveţe altfel – ar putea fi acuzat că „s-a stricat” printre străini, lucru cu urmări nu tocmai plăcute pentru el:

„Dacă adunarea are impresia că în străinătate s-a stricat, să I se interzică
de atunci înainte să aibă vreo legătură cu cineva tânăr sau bătrân, spre a-şi
desfăşura pretinsa lui înţelepciune… dacă nu se supune să fie acuzat de amestec
neautorizat în chestiuni de educaţie şi legiuire a statului şi dacă învinuirea se
găseşte întemeiată să fie pedepsit cu moartea.”[139]

Turiştii străini şi delegaţii altor state trebuie primiţi cât mai bine cu putinţă pentru a vedea şi ei ce bine organizat e statul şi apoi lăsaţi să plece la treburile
lor:

„Cei de al doilea sunt aceia care vin să-şi desfăteze ochii şi urechile la spectacolele noastre muzicale. Pentru toţi de felul acesta trebuie să fie pregătite locuinţe aproape de temple şi să fie primiţi cu o ospitalitate binevoitoare.”[140]

Călătoriile în afara graniţelor ţării vedem deci că sunt strict supravegheate pentru ca acestea să nu ducă cumva la coruperea bunelor moravuri ale cetăţenilor.


[137] Idem, pag. 356
[138] Idem, pag. 356 infra