Politica fiscală a statului

„În ceea ce priveşte contribuţiile pentru nevoile statului este necesar, din mai multe motive, să se facă o statistică a producţiei anuale a fiecărui trib ce se va înainta agronomilor, pentru ca fiscul, comparând între cele două feluri de contribuţii să poată alege în fiecare an, după deliberare, pe cea care i se pare mai rentabilă: fie o cotă a censului întreg [fixă], fie o cotă din producţia anuală, afară de contribuţia la mesele comune.”[141]

Taxele încasate de la cetăţeni sunt folosite pentru întreţinerea conducătorilor, magistraţilor şi funcţionarilor statului, pentru armată şi pentru educaţia cetăţenilor.

Templele au propria lor gestiune şi propriile lor venituri provenite din terenurile pe care le stăpânesc şi din darurile primite.

În cetatea Magneziei măsurile sociale nu sunt necesare: prin conferirea acelei proprietăţi minime inalienabile cetăţenii sunt feriţi de sărăcie, de asemenea bătrânii sunt respectaţi şi întreţinuţi de familiile lor, iar oameni fără ocupaţie este interzis să fie în stat (cerşitoria este interzisă).

[139] Platon, Legile, ed. IRI, Bucureşti, 1999, pag. 358 supra
[140] Idem, pag. 358 infra