Organizarea pieţei

Doar o treime din produse obţinute de cetăţeni sunt destinate spre a fi vândute în piaţă meşteşugarilor şi străinilor iar vânzarea lor se face doar de către sclavi sau de către străini desemnaţi special [114] şi în nici un caz de cetăţeni.

Toate activităţile de vânzare – cumpărare trebuie să se desfăşoare doar în cadrul pieţelor desemnate, organizate şi controlate de către stat pentru fiecare tipuri de mărfuri şi în nici un caz nu se pot face pe credit sau datorie [115].

Este interzis să se „vândă cetăţenilor sau sclavilor lor, sau să se cumpere de la ei… făină de grâu sau de orz sau vreuna din mărfurile necesare vieţii”[116]
deoarece acestora le sunt deja destinate două treimi din producţia obţinută în
gospodăriile lor (după cum am văzut).

Piaţa este strict supravegheată de către stat:

„Inspecţia pieţii o vor avea agronomii… ei vor lua aminte în primul rând să nu se săvârşească nici o nedreptate la vânzarea sau cumpărarea lucrurilor necesare vieţii, în al doilea rând ca buna ordine să fie ţinută şi să nu se nedreptăţească unul pe altul.”[117]

Pentru a asigura echitabilitatea schimburilor şi pentru a evita înşelăciunea în piaţă sunt luate măsuri speciale:

„Cel ce va fi primit în bani preţul nu mai mic de cinzeci de drahme, al unui lucru oarecare vândut, este dator să mai rămână încă zece zile în cetate după vânzare, şi trebuie ca cumpărătorul să cunoască locuinţa vânzătorului, ca să poată să dea curs contestaţiilor care se ivesc de obicei în asemenea cazuri.”[118]


[114] Conf. Platon, Legile, ed. IRI, Bucureşti, 1999, pag. 260 medio
[115] Idem, pag. 323 infra
[116] Idem pag. 260 supra
[117] Idem, pag 260 supra
[118] Platon, Legile, ed. IRI, Bucureşti, 1999, pag. 324 supra