Modelul Spartei

Majoritatea cercetătorilor operei lui Platon sunt de părere că acesta în construcţia cetăţilor sale ideale a fost decisiv influenţat de modelul aristocratic de organizare a cetăţii Spartei [142].

Parte din această atitudine de admiraţie a Spartei [143] se datorează şi repulsiei pe care Platon o avea faţă de modelul democratic al Atenei care printre altele a făcut posibilă condamnarea la moarte a „cetăţeanului ideal” care pentru el a fost Socrate şi care l-a împiedecat să-şi realizeze ambiţiile de carieră politică care părea a-i fi predestinată datorită ascendenţei sale nobiliare şi legăturilor sale de rudenie [144] (pe linie maternă era urmaşul lui Solon legiuitorul Atenei iar pe linie paternă a legendarului rege Codros, întemeietorul cetăţii).

Pe de altă parte se pare că filosoful a fost impresionat şi de biruinţa Spartei asupra Atenei repurtată în cursul războiului peloponeziac căruia el ia fost martor în anii tinereţii.

De altfel de multe ori personajele dialogurilor sale (Socrate [145], Atenianul [146])sau Platon însuşi îşi recunosc deschis atitudinea de admiraţie faţă de organizarea Spartei:

„Acela din voi care însă nu e dispus să-şi rânduiască viaţa după felul în
care trăiau strămoşii noştri, imitându-i pe spartani… pe un astfel de om nu trebuie
să-l consideraţi demn de încredere, nici în stare să ducă la bun sfârşit o acţiune
serioasă.”[147]

Xenofon ne descrie în amănunt organizarea Spartei în lucrarea sa „Statul Spartan”.
În aceasta putem observa cum măsuri ca egalitatea femeilor cu bărbaţii [148] şi educaţia şi creşterea în comun a copiilor [149], actul sexual permis şi în afara căsătoriei (dar controlat) pentru a se asigura de dobândirea unor urmaşi [150](căsătoria fiind obligatorie altfel trebuia plătit un bir [151]), prezenţa clasei războinicilor din care făceau parte toţi cetăţenii spartani, care se ocupau doar cu arta războiului şi care aveau bunurile în comun [152] (chiar dacă fiecare avea un lot de pământ a cărui înstrăinare le era oprită şi pe care îl lucrau cu sclavi [153]), le era interzis să strângă avere [154], luau masa în comun [155], şi nu aveau voie să călătorească în străinătate [156]; pe care Platon le prevede după cum am văzut pentru cetăţile sale ideale descrise în Republica sau în Legile erau deja puse în practică fiind funcţionale în organizarea statului spartan.

Dacă toate aceste caracteristici ale cetăţii ideale a lui Platon erau deja puse
în practică de Sparta putem oare să ne mai referim la această cetate a lui Platon
ca la o utopie (ca la o cetate „fără loc”)?

Aşadar trebuie să observăm că în cea mai mare parte a ei cetatea ideală a filozofului grec este o cetate posibilă şi mai mult chiar că ea a fost chiar o cetate reală (cea a Spartei).


[142] A se vedea în acest sens de exemplu Gheorghe Popescu, Evoluţia gândirii economice, ed. Gheorghe Bariţiu, Cluj Napoca, 2000, pag. 32 şi Mircea Oprişan, Gândirea economică din Grecia antică, ed. Academiei, Bucureşti, 1964, pag. 189.

[143] „… la fel ca în cazul lui Socrate, învăţătorul său, idealul politic al lui Platon se inspiră mai degrabă din modelul aristocratic spartan, decât din cel aristocratic atenian” - Vasile Muscă,Introducere în filosofia lui Platon, ed. Polirom, Iaşi, 2002, pag. 11

[144] „Trebuie menţionat că familia lui Platon nu a acceptat niciodată democraţia ateniană iar atunci când Sparta învingătoare a instaurat regimul oligarhic al „celor treizeci” la Atena şi al celor zece la Piure în frunte erau membrii ai familiei lui Platon: Critias, vărul Perictionei (mama lui) a fost în fruntea celor treizeci iar Charmides, fratele Perictionei în fruntea celor zece” - Mircea Oprişan, Gândirea economică din Grecia antică, ed. Academiei, Buc., 1964, pag. 122

[145] În ordinea cetăţilor existente „prima este constituţia cretană şi spartană lăudată de mulţi”(Platon, Republica, 544c)
[146] Conf. Platon, Legile, ed. IRI, Bucureşti, 1999, pag. 193 supra
[147] Platon, Scrisori, ed. Humanitas, Buc., 1997, pag. 114 (scrisoarea a VII –a, 336 d)
[148] Xenofon, Statul spartan. Statul atenian, ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1958, pag. 30

[149] Idem, pag. 25
[150] Idem, pag. 31
[151] Idem, pag. 44
[152] Idem, pag. 40
[153] Idem, pag. 24
[154] Idem, pag. 40
[155] Idem, pag. 37
[156] Xenofon, Statul spartan. Statul atenian, ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1958, pag. 52