Influenţa lui Platon asupra urmaşilor

Opera lui Platon a fost studiată de marea majoritate a gânditorilor din domeniul politicului şi al economicului care i-au urmat. Mulţi dintre aceştia au fost influenţaţi într-o măsură mai mare sau mai mică de concepţiile lui Platon atunci când şi-au elaborat propriile lor concepţii cu privire la alcătuirea cetăţii ideale.
Astfel de exemplu Thomas Morus (1478- 1535) în lucrarea sa “Utopia” (titlul înseamnă “fără loc”) descrie insula Utopia. Aceasta dispunea de un teritoriu suficient pentru a produce hrana necesară locuitorilor săi, iar în cadrul ei proprietatea comună a bunurilor impusă de Platon doar gardienilor este extinsă pentru toţi locuitorii.

Statul coordonează producţia şi repartiţia bunurilor astfel încât fiecare locuitor să-şi poată lua cât are nevoie fără bani sau plată. Munca spre deosebire de Platon, Morus o rezervă tuturor locuitorilor, care se duc cu toţii prin rotaţie la ţară la plugărit (ignorând diviziunea „naturală” a muncii susţinută se Platon cu toţii învaţă plugăritul şi încă o meserie la alegere, iar dacă vor să deprindă mai multe meşteşuguri sunt liberi să o facă), dar e redusă la 6 ore pe zi astfel încât locuitorii Utopiei au timp suficient pentru studiu, care reprezintă activitatea lor de bază şi care este menit la fel ca şi pentru Platon pentru întărirea virtuţii în cetăţeni.
La fel ca în Legile cetăţenii Utopiei dispreţuiesc aurul (pe care îl folosesc pentru grupurile sanitare şi lanţuri), iau masa în comun şi se folosesc de munca sclavilor.
Ateismul blamat de “Legile” lui Platon e condamnat şi de Morus: locuitorii Utopiei au o religie naturală care-i determină să creadă în eternitatea sufletului şi să respingă materialismul.

Un alt discipol peste veacuri al lui Platon este Thomaso Campanella (1568-1639), condamnat de mai multe ori pentru erezie, care scrie în închisoare în 1602 “Cetatea soarelui” (Civitas solis). În această cetate ca şi în Republica lui Platon familia e desfiinţată şi relaţiile dintre sexe sunt reglate de către stat, proprietatea este comună şi la fel ca în Legile negustoria este blamată locuitorii Cetăţii Soarelui simţindu-se mai mult atraşi de munca pământului sau de practicarea unor meşteşuguri.

Munca este redusă la 4 ore pe zi cetăţenii ocupându-se mai mult cu studiul diferitelor ştiinţe pe care le învaţă cu ajutorul picturilor făcute pe pereţii cetăţii. Cu toţii se ghidează după maxima că toţi indivizii în acţiunile lor trebuie să se ghideze doar conduşi de dragoste şi nu de profit sau de interese personale.
Campanella s-a declarat deschis ca discipol al lui Platon depăşindu-l însă pe acesta prin extinderea modelului său rezervat doar pentru elite (pt. gardieni) la nivelul întregii societăţi.

Vedem astfel că efortul depus de Platon pentru a reda modelul unei cetăţi ideale nu a rămas lipsit de ecou nici printre contemporani nici printre urmaşii săi îndepărtaţi. Se vădeşte de asemenea ca fiind evidentă profunda îngemănare dintre diferitele componente ale cetăţii ideale şi importanţa pe care o are printre acestea componenta economică ca fiind aceea care permite satisfacerea nevoilor de bază ale omului, lăsându-i apoi timpul pentru a filosofa, a face politică sau a-şi cultiva virtutea.